...

miercuri, 22 septembrie 2010

Cand viata iti face cadou o vacanta



Calea omului nu-i asternuta cu iarba moale, ci o carare prin munti, plina de bolovani. Dar ea duce in sus, inainte, tot mai sus catre soare ...

Alegerea drumului in viata este asemeni hotararii de a urca pe varful unui munte. Poate fi o decizie atat intuitiva, spontana, cat si una foarte bine calculata. Poti fi perfect echipat stiind exact unde ar trebui sa ajungi si ce ai de vazut. Sau poate fi pur si simplu un impuls de moment, un sentiment ca asta trebuie sa faci si sa actionezi in consecinta. Asteptarile noastre legate de rezultatul calatoriei pot fi de asemenea diferite. Unii au vazut in poze obiectivul sau au auzit descrierea cuiva care a ajuns acolo. Altii nu au nici o informatie in acest sens si sunt impinsi doar de o dorinta aprinsa de a se lasa surprinsi de necunoscut. Cei pregatiti insa risca sa isi faca si cele mai multe griji. Ei stiu ce obstacole ar putea intampina si se gandesc la depasirea lor chiar inainte de a le intalni. Este bine sa fii pregatit, atata timp cat grijile nu iti rapesc din bucuria experientei in sine. Pentru ceilalti, totul devine o provocare. Orice moment este tratat cu multa luciditate si deschidere atunci cand se produce.

Parcurgerea acestui traseu este asemenea drumului pe care alegi sa il parcurgi in viata. Pregatit sau nu, trebuie sa il faci. Este o alegere pe care trebuie sa ti-o asumi. Mai importanta decat pregatirea este atitudinea. Privesti natura ca pe un prieten care te ajuta sau ca pe un dusman pe care trebuie sa il infrunti mereu? Te adaptezi conditiilor sau le opui rezistenta?

Pe munte esti ghidat de indicatoare, semne care iti confirma ca esti pe traseul ales. In drumul vietii esti intotdeauna ghidat de semne de confirmare sau de avertizare. Trebuie doar sa fii atent la ele si sa le recunosti . Nu ai cum sa nu le vezi daca esti receptiv.

Indiferent cat de pregatiti am fi, natura ne poate oferi momente surprinzatoare, care sa ne incerce rezistenta, ambitia si determinarea. Niciodata nu stii la ce sa te astepti. Vremea poate fi capricioasa si in orice moment se poate schimba radical. Se poate lasa o ceata densa si nu mai poti vedea nimic in jurul tau. Atunci trebuie sa te bazezi doar pe intuitie si nu pe calcule. Iar cand faci asta semnele vor aparea la un moment dat sa iti confirme daca esti pe drumul cel bun sau nu. Poti trai stari de renuntare, de frica, de nesiguranta. Te poti gandi daca oare a meritat efortul, daca a fost ales momentul potrivit, daca o sa iti atingi scopul. Cert este, ca nu ai cum sa te intorci inapoi. Ai pornit si trebuie sa continui indiferent de greutatile pe care le intampini pe parcurs.

Atunci cand esti prea obosit, natura iti va oferi un moment de ragaz. Fie vremea va fi foarte rea si nu vei mai putea continua. Fie va fi frumoasa si iti va aparea in cale o ocazie pentru a te odihni. Trebuie sa privesti acest moment ca pe un cadou pe care il primesti, pentru a te reconecta la tine si la scopul tau. Uneori viata iti poate oferi cadou o vacanta si tu sa nu o recunosti ca atare. Cand simti ca nimic nu iti mai iese asa cum vroiai, trebuie sa te opresti putin. Poate ca te-ai indepartat de tine, de obiectiv sau iti lipseste entuziasmul initial. Poate ca totul a inceput sa devina o corvoada in loc sa fie o bucurie. Ai nevoie sa iti aduci aminte de ce ai luat aceasta decizie si sa iti recapeti increderea si fortele. Vremea se va imbunatati atunci cand tu vei fi pregatit sa continui. Nu trebuie sa dai vina pe ea ca pe un obstacol ce iti sta in cale. Trebuie sa o privesti ca pe o oportunitate.

Momentul ales pentru a ajunge in varf este esential. Daca nu esti acolo la timpul potrivit, risti sa nu te poti bucura de frumusetea peisajului. Daca te grabesti si nu profiti de o pauza atunci cand ti se ofera, nu vei obtine rezultatul pe care il asteptai.

In viata, drumul este la fel de important ca si atingerea obiectivului propus. Daca nu reusesti sa te bucuri de drum, atunci nu te vei bucura nici de obiectiv. Trebuie sa ai incredere ca esti ghidat si ca nu ai cum sa te ratacesti. Ori de cate ori te pierzi, esti ajutat sa te regasesti. In momentul in care ai ajuns sus satisfactia va fi maxima. Prin ochii tai, peisajul poate sa depaseasca cu mult asteptarile pe care ti le-ai facut, pozele pe care le-ai vazut, impresiile pe care le-ai ascultat.

Trebuie sa inveti sa te bucuri de viata. Sa folosesti orice moment care iti apare in cale ca pe o ocazie de a te regasi. Uneori viata iti poate oferi o vacanta. Profita de ea!

joi, 2 septembrie 2010

INCEPUT


Inceput de septembrie, aer curat, rece, un pic intepator si un cer senin cum nu vezi zilnic. Este acolo mereu, dar ma opresc rar sa il privesc. Pentru un moment am impresia ca sunt in alta parte, in alt loc. Sau poate ca sunt. De fapt nu stiu unde sunt sau unde ar trebui sa fiu. Pur si simplu SUNT. Numai asta conteaza. Este o senzatie ciudata, placuta si bulversanta in acelasi timp. Totul este nou, dar in acelasi timp foarte cunoscut. Parca vad totul pentru prima oara, admir formele cladirilor, parcurg strazile serpuite, ascult fosnetul frunzelor. Pentru un moment am impresia ca sunt pe o poteca luminoasa de munte, dar in secunda urmatoare soarele cald ma duce cu gandul la nisipul arzator, la briza marii. O stare de liniste si pace imi inunda fiinta. Dupa zile intregi de dezorientare, de cautare a unui sens, a ceea ce sunt sau a ceea ce vreau sa fiu, imi dau seama ca nu conteaza. Toate aceste cautari sunt ale mintii care are nevoie sa se identifice cu ceva. Pentru a gasi sensul trebuie doar sa fiu. Sa las totul se sa manifeste prin mine, sa am incredere ca voi ajunge unde trebuie sa fiu, la momentul potrivit. Este o stare la care ajung dupa ce mintea a obosit, nu mai stie incotro sa mearga, ce sa faca, in sfarsit tace pentru o secunda. Imi dau seama ca sunt mai mult decat gandurile mele, devin constienta de propria fiinta si automat de tot ce ma inconjoara. Cum as putea insa sa pastrez acesta stare mai mult timp? Imi dau seama ca este mai usor sa traiesc aceasta experienta dimineata, cand orasul este inca amortit si e liniste. Provocarea este sa fiu la fel de prezenta si in momentul de freamat maxim. Sa ma opresc si sa privesc totul ca si cand as face asta pentru prima oara. Sa ma redescopar zilnic.