''Brancusi, un ecou din eternitate''

In data de 26 februarie 2010, ora 18.30, Institutul Italian de Cultura “Vito Grasso” din Bucuresti organizeaza proiectia filmului "BRANCUSI, UN ECOU DIN ETERNITATE" - un eseu filosofic-documentar-artistic. Regia, scenariul, imaginea si montajul sunt semnate de Romulus Popescu.

Cu această ocazie expun artistii:

Miruna Budisteanu, Maria Constantinescu, Paul Adrian Constantinescu, Alexandru Efremov, Andrei Vladut Efremov, Yvonna Efremov, Sara Einik, Marcela Gulceag Del Maschio, Teodor Hrib, Mircea Lacatus, Petru Lucaci, Giovanna Del Magro, Elena Murariu, Silviu Oravitzan, Romulus Popescu, Mirella Spinella, Cristina Tautu, Floarea Tutuianu . Expozitia '' Stiluri, simboluri, tehnici'' este organizată de Maria Constantinescu.

Intrarea libera.

Institutul Italian de Cultura "Vito Grasso"
Aleea Alexandru, nr.41
011822 Bucureşti, România

Romulus Popescu despre filmul: Brancusi, un ecou din eternitate:
‘’Ansamblul Monumental de la Targu Jiu este o gradina initiatica de mare anvergura

In film, de la Masa Tacerii spre Poarta Sarutului este vorba despre viata materiala. Mai departe este tratata viata spirituala... Daca Masa Tacerii este inconjurata de cele douasprezece scaune, ca sa stai sa meditezi, la Masa Singuratica vin entitatile spirituale... acolo nu mai este nevoie de scaune. Am aratat niste lucruri pe care le-am descoperit si nu au mai fost aratate niciodata.

La Poarta Sarutului, daca privesti de jos in sus, arata ca picioarele unei femei, iar in zona pantecului sunt cele doua jumatati de cerc – viata-moartea, barbatul-femeia, yin-yang, Dualitatea. Poarta Sarutului este reversibila – te duci din viata, in moarte si invers... De fapt, cele doua semicercuri ce reprezinta ca din neant se creaza materia. Brancusi a facut aceasta alee de la Masa Tacerii pana dincolo de Coloana, iar la sfarsit a reusit sa-i dubleze (am verificat) energia locului, prin amprenta lasata de el.

In tara nu am reusit sa promovez filmul. Am vorbit cu oameni de cultura, cu ministri, dar nimeni nu a fost receptiv. Prima data am fost cu filmul la Cannes. Nu l-am aratat in tara, prima vizionare fiind la Cannes. Potrivit regulamentului lor... Initial, l-au admis. Imi si facusem rezervare la un hotel din Nisa, in perioada festivalului. Ulterior, nu l-au dat... Am intrebat organizatorii care este motivul, intrucat fusese admis si mi-au raspuns ca nu sunt obligati sa imi comunice considerentele pentru care nu a mai fost vizionat. Criticii cu care am discutat, mi-au spus ca eu prezentam un Brancusi care a plecat din Romania si a trait la Paris, dar nu de origine franceza. Ori francezii spun ca Brancusi este de origine franceza, inclusiv numele este Brancusi, si pronuntat ca atare.

Filmul este realizat de o companie privata. El nu a avut sustinere din partea tarii. Este un documentar-artistic. Vocea lui Brancusi este interpretata de Stefan Sileanu, iar povestitorul este Petre Nicolae. Nu am vrut un film artistic cu actori, pentru ca isi pierdea din autenticitate. Era un fals. Ori eu il prezint in film viu. Filmarile pe care le-am facut sunt numai cu planuri detaliu. Fara sa ii arat fata. Ca si cand ar fi el, este vocea lui, actiunile lui, insa fara ca spectatorul sa il vada. Mi s-a parut mult mai autentic asa.

La sfarsit, iese din chipul lui, ca si cand trece in nefiinta si inchei cu imaginea unei clepsidre pe orizontala, oprind curgerea nisipului si spunand: „asadar, timpul devine pauza, adica eternitate!”

Filmul incepe, intrand in ochiul lui si se sfarseste, iesind din acelasi ochi, in trecerea spre eternitate. Am vrut sa creez impresia ca el nu este mort, ca este etern...

Presedintele CNC-ului (Centrul National al Cinematografiei) imi spunea ca este o abordare cu totul noua si ca nu poate fi incadrat intr-un tipar anume, nestiind in ce categorie sa intre. Filmul trebuie catalogat potrivit normelor noastre, dar nu exista un loc anume in tipologia de filme realizate la noi. Este un nou inceput...

Cat priveste festivalul de la Cannes, Romania ar fi trebuit sa prezinte filmul... Iar francezii nu ar fi putut sa refuze Romania, pe cand un studio oarecare...Daca filmul va apare, si o sa apara, se va schimba si critica de specialitate.

Iar Brancusi este universal... nici francez, nici roman, nici altceva – este universal! El este al umanitatii... ‘’