Spectacol ,,NU-I BAI...'' 100% Romanesc de ZIUA NATIONALA a ROMANIEI

Cu ocazia Zilei Naţionale a României, bucuresteni si turisti straini deopotriva au fost invitati sa participe la sarbatoarea muzicii clasice romanesti, un spectacol inedit sustinut de tinerii artisti de la Royal Art Muzzyk. Spectacolul ,,NU-I BAI...’’ a avut influente din folclorul românesc, unele arii, cântece şi dansuri fiind realizate în spiritul muzicii populare.

Spectacolul ,,NU-I BAI...’’ - 100% romanesc a fost organizat de Bonsi Business Group in parteneriat cu Royal Art Muzzyk, HQZ Antic, Asociatia Cele mai Frumoase Sate din Romania - AFSR si Hotel Ibis Gara de Nord Bucuresti. Prin proiectul ,,Romania O Noua Perspectiva’’, Bonsi Business Group promoveaza valorile autentice romanesti: Oameni, Locuri si Traditii, prin evenimente cultural-artistice si programe turistice tematice.

De Ziua Nationala a Romaniei, Hotelul Ibis Gara de Nord Bucuresti a devenit scena unor evenimente de promovare a României în rândul turiștilor români și străini. Incepand cu ora 18.30, iubitorii de muzica de orice varsta au fost asteptati la Spectacolul ,,NU-I BAI...’’ - 100% romanesc prezentat de artistii de la Royal Art Muzzyk.

 

Spectacolul a adus in centrul atentiei arii din opere si operete romanesti celebre: “O noapte furtunoasa” opera de Paul Constantinescu, “Ana Lugojana” opereta de Filaret Barbu, “Valurile Dunarii” opereta de George Grigoriu, “Lysistrata” si “Lasati-ma sa cant” operete de Gherase Dendrino. Liedurile si operele sunt pe texte de: Mihai Eminescu, I.L Caragiale, George Calinescu, George Toparceanu, Vasile Alexandri sau George Cosbuc.

Din partea Royal Art Muzzyk la realizarea acestui spectacol au contribuit:
   Ana-Maria Acunune, soprana
  Ioana Gheighis, mezzosoprana
Valentin Trandafir, tenor
Debut: Maria Mirabela Popescu, soprana

Pregatire muzicala si acompaniament: Anta Agavriloae
Conceptul si regia: Claudia Deleanu

Iubitorii de muzica de toate varstele au fost asteptati pe 01 decembrie 2013 de la ora 18.30 la Hotel Ibis Gara de Nord din Bucuresti, Sala Enescu sa ii sustina pe artistii de la Royal Art Muzzyk in demersul lor de educare si popularizare a muzicii clasice romanesti.

Din dorinţa de a desfiinţa graniţele dintre public şi scenă, spectacolele Royal Art Muzzyk sunt concepute in mod special pentru spaţii neconvenţionale (hoteluri, muzee, galerii de arta), dar la fel de bine se pot desfăşura şi pe scene destinate artei spectacolului. Tinerii artisti doresc sa impartaseasca pasiunea lor pentru muzica iubitorilor de arta de pretutindeni. Sub atenta indrumare a Claudiei Deleanu (mezzosoprana, regizor si profesor de canto), echipa si-a dovedit maiestria si performanta, onorand cu succes fiecare provocare, spre incantarea totala a publicului.

Tu iti ajuti copilul sa descopere lumea prin sunete?

MARTI, 12 noiembrie 2013, ora 17.30

Biblioteca Metropolitana, Bucuresti

Specialisti in psihologie si muzica te invita la o discutie despre impactul artei asupra copilului tau.

Momente muzicale sustinute de Royal Art Muzzyk: Anta Agavriloae, pian si Ana-Maria Acunune, soprana si Maria Zahiu, pian de la Ariodante

Vrei să afli cum se poate dezvolta armonios copilul tău prin intermediul artei?

Dana Toma, Iuliana Sgîrcitu, Ana Nicolescu și Irina-Gabriela Besciu sunt cele care ne vor da sfaturi pentru a ne educa copiii într-un mediu cât mai plăcut și propice evolutiei lor.

Dana Toma (Dasy) a adus în premieră în Romania, din Statele Unite ale Americii, programul Learn with Music. A absolvit Facultatea de Psihologie și Sociologie, 3 ani de canto și 4 ani la Institutul Teologic. În anul 2000, a plecat în America, unde a început lucrul cu compania The Music Class. Timp de 5 ani, a predat ore de pian după un concept inovator. A învățat mai intâi copiii să cânte după ureche, apoi le-a dat notele muzicale pentru a le învăța. Daisy intenționează să aducă acest program și în România.

În cadrul evenimentului, Daisy va spune, din experiența ei cu copiii și din studiile aprofundate, care sunt beneficiile pentru copii dacă îi expunem, de la câteva luni, la o limbă străină și mai ales, la muzică.

Iuliana Sgîrcitu (pianist) este recunoscută ca „Steluță a Parlamentului României”- titlu primit în 2002 datorită rezultatelor obtinute ca pianist. Iuliana desfășoară și activitatea de pedagog care a ajutat-o să descopere, să formeze și să șlefuiască într-un mod profesionist tinere talente. Simțind nevoia de un suflu nou în domeniu, Iuliana Sgîrcitu pune bazele Școlii de Artă „ArioDante”, unde a reușit să adune cei mai buni artiști tineri, alături de care să formeze o echipa dinamică, pasionată și dedicată activității școlii. În cadrul evenimentului, Iuliana va discuta despre impactul muzicii în dezvoltarea copiilor. 

Ana Nicolescu scrie pe blogul Mămica Urbană despre cum să creștem armonios împreună cu copiii noștri. A lucrat 13 ani în presă și a organizat evenimente corporate. De 2 ani este mama Măriucăi și de 3 luni, mama Iuliei. Ana ne va povesti ce efecte are muzica asupra Mariucăi, care merge la Learn with Music de la vârsta de 6 luni.

Irina-Gabriela Besciu este Managing Partner la agenția de turism Bonsi Travel, iar în 2010 a inițiat „România O Nouă Perspectivă’’- Oameni, Locuri și Traditii, un proiect de promovare a valorilor autentice românești. Proiectul urmărește creșterea unei tinere generații care va fi mai implicată în cunoașterea, păstrarea și valorificarea patrimoniului nostru național.

Irina va prezenta în cadrul evenimentului o carte care ar trebui să fie nelipsită din casa oricărui român... un „Abecedar cu Dictionar Etimologic'', o incursiune în tainele limbii române pentru copiii între 6 si 12 ani. Materialul este și pentru părinții sau cadrele didactice care doresc să îi sprijine pe cei mici să înțeleagă mai bine propria identitate națională ....doar se apropie Ziua Națională a României.

Evenimentul este organizat de Școala de Artă „ArioDante”, in parteneriat cu Biblioteca Metropolitana Bucuresti

Parteneri Bonsi Travel, prin proiectul  „România O Nouă Perspectivă’’- Oameni, Locuri și Traditii si Royal Art Muzzyk - Hybrid Opera Show

Cei interesati sa ia parte la eveniment sunt rugati sa se inscrie prin acest Formular

 

Va asteptam!

Spectacol 100% românesc susţinut de Royal Art Muzzyk

Luna noiembrie a debutat cu un spectacol inedit de promovare a muzicii clasice romanesti ,,NU-I BAI...’’ – Lied, Opera si Opereta- 100% romanesc.  Spectacolul a fost organizat de BONSI TRAVEL in cadrul proiectului ,,Romania O Noua Perspectiva''  in parteneriat cu Royal Art Muzzyk – Hybrid Opera Show si Scoala de arta Ariodante.

Iubitorii de muzica de toate varstele au fost asteptati la Universitatea Populara Ioan I.Dalles din Bucuresti sa ii sustina pe artistii de la Royal Art Muzzyk in demersul lor de educare si popularizare a muzicii clasice romanesti.

In spectacolul ,,NU-I BAI...’’ tema clasică a iubirii tratata intr-o maniera inedita este ilustrata in acest TABLOU: ,,Intr-o dupa-amiaza linistita de toamna, la conacul domnisoarei Bertha incepe o frumoasa poveste de dragoste. Ana, Spiridon si Fany pusi mereu pe glume, il ajuta pe tanarul Ciprian sa-i marturiseasca Berthei iubirea ce i-o poarta. Dorul si melancolia, dragostea si bucuria le regasim in aceasta poveste in cel mai autentic stil romanesc...’’

Spectacolul a adus  in centrul atentiei arii din opere si operete romanesti celebre: “O noapte furtunoasa” opera de Paul Constantinescu, “Ana Lugojana” opereta de Filaret Barbu, “Valurile Dunarii” opereta de George Grigoriu, “Lysistrata” si “Lasati-ma sa cant” operete de Gherase Dendrino. Liedurile si operele sunt pe texte de: Mihai Eminescu, I.L Caragiale, George Calinescu, George Toparceanu, Vasile Alexandri sau George Cosbuc.

Din partea Royal Art Muzzyk si ArioDante, la realizarea acestui spectacol au contribuit:
Bertha – Raluca Oprea, soprana
Ciprian - Valentin Trandafir, tenor
Ana – Ana-Maria Acunune, soprana
Fany – Luiza Dan, soprana
Suzanica – Maria Zahiu, pian
Spiridon – Ioana Gheighis, mezzosoprana
Maritzi - Anta Agavriloae, pian

Pregatire muzicala si acompaniament: Anta Agavriloae
Conceptul si regia: Claudia Deleanu

Royal Art Muzzyk aduce in faţa publicului larg lucrări sau tehnici clasice, abordate intr-o viziune modernă. Tinerii artisti sunt elevi ai scolii de arta Ario Dante, studenti si absolventi ai Universitatii Nationale de Muzica Bucuresti. Acestia isi doresc sa impartaseasca pasiunea lor pentru muzica celor de aceeasi varsta cu ei, cat si iubitorilor de arta de pretutindeni. Sub atenta indrumare a Claudiei Deleanu (mezzosoprana, regizor si profesor de canto), tanara echipa si-a dovedit maiestria si performanta, onorand cu succes fiecare provocare, spre incantarea totala a publicului.

 

 

,, Demersul nostru de educare si popularizare a muzicii clasice romanesti prin Spectacolul ,,NU-I BAI...’’ Lied, Opera si Opereta – 100% romanesc, presupune artisti foarte bine pregatiti, pasiune si profesionalism in tot ce facem. Acest gen de eveniment este o provocare pentru noi in ceea ce priveste promovarea lui si atragerea publicului tanar. Ne dorim sa contribuim la cresterea unei tinere generatii care sa fie mai implicata in cunoasterea, pastrarea si promovarea patrimoniului cultural national. In contextul actual este destul de greu sa atragem tinerii in sala de spectacol, desi conceptul propus impreuna cu Royal Art Muzzyk este unul modern, accesibil publicului larg. Educatia muzicala si pasiunea pentru arta ar trebui sa le fie insuflata copiilor de mici, din familie si din scoala. '' Irina-Gabriela Besciu, Managing partner BONSI TRAVEL, Proiect ,,Romania O Noua Perspectiva''

CETATEA ARDEU - de pază, la drumul aurului

Cetatea Ardeu se află pe partea dreaptă a Mu­reşului, cum te duci către Deva. Peste apă şi peste drum de Munţii Orăştiei, clasica patrie a da­cilor. Dar dacii sunt răspândiţi pre­tu­tindeni, pe su­prafeţe uriaşe, până hăt, de­parte în zona Munţilor Apuseni, zona cu cele mai bogate zăcăminte de aur din România. Aflată pe "Drumul aurului", pe un deal semeţ, între cămările pline de bogăţii ale Apu­senilor şi Mun­tele Sfânt Kogaionon, cetatea de la Ar­deu e locul din care vezi limpede sensul tainic al lu­mii dacilor. Înţelegi dragul şi grija lor pentru aceste locuri şi vezi râvna cu care luptau să mul­ţu­mească zeilor pentru darurile lor. Vezi cu câtă în­ţelepciune se foloseau de aurul Apu­se­nilor şi înţe­legi cât de risipitori şi de nevrednici sunt con­ducătorii de azi, care dau pe doi bani bogăţia pentru care dacii au luptat până la unul.

Ardealul văzut de sus

De-abia ai urcat pe Cetăţuia Ardeului şi, până să apuci să-ţi tragi sufletul, între tine şi orizontul căutării tale se naşte un sens, se naşte o lume. În zilele geroase de iarnă, când aburii lăptoşi ai văilor stau încotoş­mă­naţi în cruste groase de ghea­ţă, iar soarele, suveran pe cer, lu­minează lumea cu privire rece, atunci, de sus, de pe vâr­ful Ce­tăţuii Ardeului, Ar­dea­lul se ve­de ca-n palmă, în toa­tă splen­doarea sa, până de­parte, înspre Corabia-Vâlcoi, Zlatna sau Alba Iulia, acolo unde palpită inima de aur a Ardealului. Un paradis încre­menit, parcă, de Dumnezeu, în plin zbucium al facerii, mărturie a marelui miracol al creaţiei Sale: dealuri iz­buc­nind la tot pasul, dintr-un ma­re clocot al vieţii, ape repe­zindu-se, ca argintul viu, să-şi facă loc către mări, munţi în care au­rul stă cât pe ce să eru­pă precum vulcanii şi să po­le­iască, cu foiţă fină, ca-n au­re­olele catape­tes­melor, ce-i mai fru­mos şi mai sfânt în Ar­deal.

Trebuie să fie se­nin şi foarte rece, ca să baţi cu privirea din vârful Cetăţuii până hăt, la peste 70 de ki­lometri dis­tanţă. Tre­buie să fie musai că­tre -20 de gra­de, altfel splendoarea depăr­tă­rilor îţi scapă, ca o nă­lucă, într-o clipită. Dar efortul de a urca cul­mea abruptă a Ce­tă­ţuii nu e nicicând za­darnic. Căci nu tre­buie să vezi până la Zlatna ca să înţelegi sensul lumii dacilor. De acolo, de pe cul­mea de unde soldaţii scrutau în zare carele de aur venind agale spre curtea regelui lor, de acolo, de sus, de-abia de acolo, vezi ordinea în­năs­cută, fără de cusur, a Ar­dea­lului, vezi toată rânduiala văilor şi a câmpurilor şi a munţilor. Urcând dealul Cetăţuii în­ţe­legi, deopotrivă, adevărata mă­reţie a Regatului Dac, în­ţelegi sensul tainic al Sar­misegetuzei şi tâlcul cetăţilor de apărare care o înconjurau, în­ţelegi ce căutau în zonă cetăţui precum cea de la Piatra Craivii sau de la Ardeu. Înţelegi, de fapt, până la urmă, uimitoarea rezonanţă a dacilor cu ordinea as­cunsă a lumii...

O lume întreagă, în jurul Muntelui Sfânt

În ultima sală a expoziţiei de la Muzeul Civilizaţiei Dacice din Orăştie, pe o machetă de 3 pe 3, vezi Ar­dealul aşa cum îl vedea Zamolxe însuşi, stând, undeva sus, deasupra întregii lumi dacice. De jur-împrejul Gră­diştei Muncelului, mai multe plăcuţe indică, pe crestele unor munţi miniaturali, sistemul de apărare imaginat de marii regi. "Pentru aproape 200 de ani, din epoca marelui rege Burebista, până la cucerirea romană, centrul de putere al lumii dacice a fost aici, la Orăştie. Aici s-au dezvoltat o civilizaţie şi o arhitectură mili­tară, civilă şi religioasă unice în afara lumii greco-ro­mane", îmi spune arheologul Mihai Căstăian. La câţi­va zeci de kilometri în jurul Sarmisegetuzei, dacii au construit un sistem de fortificaţii care să controleze accesul pe principalele direcţii: în nord, dinspre Valea Mureşului, se află cetatea de la Costeşti şi Cetatea Blidaru, în partea de vest, legătura cu Ţara Haţegului e controlată de cetatea de la Piatra Roşie, aflată pe un pinten calcaros, în sud, legătura cu bazinul Văii Jiu­lui e gestionată de cetatea de la Bă­niţa, şi ea cocoţată pe un vârf cal­caros, iar la răsărit, pe Valea Se­be­şului, e ceta­tea de la Căpâlna.

Motivul pentru care acest com­plex sistem de cetăţi, de temple şi de aglomerări civile a fost dezvoltat de către daci este în mod cert de natură religioasă, spun specialiştii. "Tot acest sistem montan circumscrie Sar­misegetuza Regia, Muntele Sfânt al dacilor, Kogaionon", punctează ghidul nostru, învârtindu-se în jurul machetei. O întreagă lume creată pentru liniştea marilor preoţi, pentru ca nimeni să nu poată tulbura taina rugii lor. "Aş putea spune că mă­rirea dacilor a fost legată de religie, iar înfrângerea lor şi cucerirea Da­ciei s-au datorat tocmai prea marii lor credinţe, căci nu au vrut să-şi părăsească, pentru nimic în lume, Muntele Sfânt şi au rămas aici, în­frun­tân­du-i, cu un curaj nebun, pe romani", spune Mihai Căs­tăian.

Cetatea de pe "Drumul aurului"

                                                                Jurnalistul Vladimir Brilinsky

Dacă în Munţii Orăştiei se află un sistem închegat de fortificaţii, cu rol militar peste Mureş, în Munţii Metaliferi se găsesc două cetăţi mai diferite, puţin cunoscute, cea de la Pia­tra Craivii, pe drumul spre Alba Iulia şi Roşia Montană, respectiv cea de la Ardeu, pe drumul dintre Zlatna şi Mureş. Străjuită dintr-o parte de impe­tuoasa, cândva, Cetăţuie, iar de cealaltă, de Piatra Peş­terii, dea­supra cărora seme­ţeşte Cul­­mea Raiului, Valea Arde­ului este şi azi, cum a fost şi acum două milenii, drumul cel mai scurt care leagă Munţii Orăştiei de aurul Apusenilor. Un labirint verde ce şerpuieşte prin văi în­guste până la marea comoară a regilor daci: aurul care, scos în filoa­ne mari, trebuia să ajungă, grabnic şi în siguranţă, în cetatea de la Sarmisegetuza.

Dacii ştiau foarte bine cu ce bogăţie fără seamăn îi binecuvântaseră zeii. Aurul trebuia exploatat cu cap, tezaurizat şi folosit apoi cu multă chivernisire pentru întărirea marelui regat. "Nimeni nu se putea atinge de aurul Apusenilor, totul încăpea pe mâna regilor, era monopol regal. Practic, la fel ca şi cetatea de la Piatra Craivii, cetăţuia de la Ardeu avea rolul de a controla legătura dintre exploatările de aur ale dacilor din Apu­seni şi cetatea de la Sarmisegetuza", îmi spune, la rân­dul său, istoricul Ioan Oltean. Transporturile de aur tre­buie să fi fost numeroase şi consistente, de unde şi im­portanţa strategică extraordinară a cetăţuii de pe Valea Ardeului. O cetate mică, tăiată în vârful unui deal înalt, care putea adăposti, însă, suficient de mulţi soldaţi, pen­tru a asigura bunul mers al bogăţiei Apusenilor înspre Muntele Sfânt. Fiind monopol regal, aurul din Dacia a ajuns în cantităţi uriaşe la Sarmisegetuza. Având aur la discreţie, dacii îşi permiteau să bată mo­nedă, practic, identică cu cea romană. Nu mai puţin de 30 de ştanţe monetare dacice au fost descoperite până în prezent, ceea ce arată că acest tertip al contrafacerii de monedă romană era politică de stat în Dacia.

Disponibilitatea sa monetară extraordinară a făcut din Dacia un loc cât se poate de dezirabil. Aşa se explică şi însemnele greceşti de pe cetăţile dacice - pentru că dacii îşi permiteau să-şi încredinţeze ridicarea cetăţilor celor mai buni arhitecţi şi meşteri de cetăţi greceşti. Aşa se explică şi buna lor organizare militară - pentru că puteau plăti cei mai buni strategi ai lumii, mulţi dintre ei fugari din Imperiul roman, să li se alăture! În­ţeleapta exploatare a aurului a făcut din Dacia un rival de temut în lumea antică...
 
Tezaurul capturat de romani avea o dimen­si­une de-a dreptul epopeică. Consultând izvoarele antice, la începutul veacului trecut, un important is­toric francez a estimat tezaurul dacic la 165 de to­ne de aur şi peste 330 de tone de argint! O can­titate spectaculoasă, probată, ulterior, de reviri­men­tul economic al Imperiului Roman, după războaiele cu dacii, de fastul celor 123 de zile de circ, de exceptarea de la impozite şi de sutele de de­nari oferite drept cadou cetăţenilor Romei... Ce ironie a istoriei: la fel ca acum 2000 de ani, aurul dacilor de la Roşia Montană e pe cale să-i îm­bo­găţească pe noii "cuceritori", nişte capitalişti din afara României!

Poveştile aurului

Câtă bogăţie se va fi petrecut, de-a lungul su­telor de ani de apogeu al puterii regilor daci, prin Valea Ardeului! Care întregi de aur trase opintit, de boi vânjoşi, ca în basoreliefurile de pe Colum­na lui Traian. Au trecut mii de ani de atunci, dar imaginile acelea ale belşugului bântuie şi azi amintirile oamenilor de pe Valea Ardeulului, ca şi imaginaţia hulpavă a căutătorilor de comori. Nu există ţăran din Ardeu care să nu fi ascultat, copil fiind, poveşti spuse iarna, la gura sobei, de "ăi bătrâni", despre comorile ascunse în pământurile din jur. Acum, bătrânii s-au cam dus, unul câte unul. Cel mai sfătos dintre ei, ajuns la aproape 100 de ani, tocmai ce s-a prăpădit în iarnă.

Numai moş Iosif Părău a mai prins poveştile vechi. La 84 de ani, nu are pic de astâmpăr, meş­tereşte toată ziua în atelierul din şură să repare unelte şi obiecte vechi de artizanat, de pe vremea când era tânăr. Dacă l-ar mai ţine picioarele, ar mai sui o dată măcar dealul abrupt al Cetăţuii, să vadă de sus întreaga splendoare a locurilor. "Zâce că demult, înainte de război, ceva domn mare de la Bucureşti avea contract pe dealul Cetăţuii, aşa se zâcea. Apăi că făcuse contract ca să caute aurul dacilor or pentru altceva, asta nu mai ştiu... Da' ăi bătrâni povesteau că ar fi ascunsă pe aci pe undeva, ori sus pă Cetăţuie, ori dincoace, la Piatra Peşterii, multă bogăţie. Se auzea de un car mare din aur, cu boi, şi ei din aur. Şi-apăi, câte şi mai câte alte comori nu or fi fost ascunse pe aici, da' cine ştie unde să le cate după atâta amar de vreme...", îmi spune, şoptit, parcă anume ca să nu strice misterul, Iosif Părău. Pe laviţă, la doi paşi în spatele lui moş Iosif, nevasta îl ascultă cu faţa acoperită într-un capăt de batic, uimită de parcă ar fi auzit prima oară despre comorile Ardeului.

Legendele despre "Drumul aurului"au adus Ardeul sub asediul căutătorilor de comori. Mihai Căstăian îmi povesteşte că în vara lui 2005, vreme de vreo două luni, s-au excavat 14 metri într-o peşteră din zonă, în care se crede că dacii şi-ar fi ascuns comorile. Specialiştii nu ştiu ce au descoperit acolo căută­torii de comori, după cum nu ştiu nici acum dacă an­che­ta începută, într-un târziu, de poliţie, a ajuns la vreun rezultat. Încă o mostră, pe lângă cea a celebrelor bră­ţări dacice din aur, despre grija statului român faţă de tezaurul moştenit de la ve­chii daci...

Cu respiraţia tăiată

"Dacii musai or fost oameni vrednici", spu­ne mândru moş Părău, "dacă or putut să ridice aşa o mi­nunăţie de ce­ta­te toc­mai sus, pe vâr­ful dea­lu­lui". Din pris­pa casei lui moş Părău, vezi piscul Cetăţuii tocmai peste drum, înfipt semeţ în norii morocănoşi de în­ceput de primăvară. "Frumoasă tre' c-o fost Cetăţuia pe vremea da­cilor, aşa am auzât de la tinerii care or venit de la Mu­­zeu să sape sus, să găsască ce-o mai ră­mas de atunci!". Înaltă, cu ziduri mari şi groase, cu turnuri zdravene, de unde puteai arunca cu bolovani dacă te ataca cineva, aşa îşi imaginează moş Părău şi vecinii lui, ieşiţi între timp şi ei la poarta casei, cetatea care păzea "Drumul aurului"...

Intuiţia de meşter a lui moş Părău nu dă greş: în­tr-un colţ al Muzeului de la Orăştie, arheologii care au săpat la Ardeu au creionat o frumoasă reconstituire a Cetăţuii. La poalele ei se găsea o întinsă aşezare civilă, iar acropola era fortificată cu piatră, pământ şi lemn, având ziduri groase de 2 metri şi înalte de 6-7 metri. Cea mai importantă parte a incintei era turnul-locuinţă, care era folosit de conducătorul cetăţii. Fiind construit cu etaj, turnul domina întreg platoul cetăţii. Podeaua era pavată cu lespezi de travertin adus din apropiere, de la Geoagiu, iar etajul era probabil din lemn, cu acoperiş de şindrilă, spun specialiştii care au cercetat arheologic situl de la Ardeu, în ulti­mii ani. Tot ei consideră că înălţimea turnului era impresionantă, de vreme ce urme ale sale, după prăbuşirea datorată incendierii de către soldaţii romani, se găsesc de-a lungul a 16 metri. "În interiorul curţii, care era compar­timentată, am găsit mai multe ateliere pentru prelucrarea bronzului, a osului şi a cornului. De asemenea, undeva, la poalele cetăţii, în do­uă locuinţe datate la distanţă de 100 de ani, am descoperit urme ale aceleiaşi ocupaţii, după instrumentarul descoperit, şi anume pre­lucrarea pieilor", ne spune Mihai Căstăian.

Pe lângă controlarea drumului aurului, Ce­tă­ţuia Ardeului servea, datorită poziţiei sale pri­vi­legiate, şi ca punct de vamă. "Bogăţia şi im­portanţa Cetăţuii sunt legate tocmai de poziţia sa. În antichitate se circula pe Cheilei Ar­de­ului, iar cine deţinea controlul acestor chei pu­tea să controleze vama. Era o vamă destul de im­portantă, căci piesele aduse din lumea gre­co-romană sunt numeroase, mai ales bron­zurile pe care arheologii le-au desco­perit", îşi continuă Mihai Căstăian povestea.

Însoţit de privirea grijulie a lui moş Părău, am luat pieptiş dealul Cetăţuii.Cetăţuii. Din drum până la baza dealului e o coastă deja înverzită, în ciu­da ultimelor dâre de zăpadă ascunse în um­bra groasă a unor râpe. Urcuşul greu începe abia apoi, pe cărărui călcate de o turmă de ca­pre, ce-şi fac veacul sus, în Cetăţuie. Oco­leşti me­reu, cu paşi adăugaţi, ca să poţi înainta, prin­tr-o vegetaţie ţepoasă, sâcâitoare, chiar da­că nu e înfrunzită. Din loc în loc, trepte săpate în deal de echipele de arheologi, fac urcarea pu­ţin mai grabnică. După mai bine de 10 mi­nute ajungi sus, iar respiraţia ţi se taie pe dată. Şi la propriu, şi la figurat. Eşti, în sfârşit, mai aproape de "Rai", frumosul pisc numit astfel de sătenii din Ardeu. Vezi Piatra Peşterii, apoi privirea curge, de-a lungul Văii Ardeului, peste dealuri şi munţi, până hăt, departe. În zilele geroase de iarnă, de aici, de sus, de pe vârful Cetăţuii Ardeului, Ardealul se vede ca-n palmă, în toată splendoarea sa, până departe, înspre Corabia-Vâlcoi, Zlatna sau Alba Iulia, acolo unde palpită inima de aur a Ardealului... Ai regatul lui Decebal la picioarele tale, respiri taina armoniei dacilor cu lumea şi înţelegi de ce au preferat să moară luptând, în loc să-şi părăsească aurul şi zeii.

Sursa text: Formula As

Sursa foto: Bonsi Travel

Te invitam sa descoperim impreuna Cetatile dacice din Muntii Orastiei, in perioada 15-21 iulie 2013 sau 26 aug-01 sept 2013. Afla mai multe AICI 

Organizator BONSI TRAVEL ROMANIA

INTERVIU cu Alin Totorean

ALIN TOTOREAN, este unul dintre cei mai cunoscuti exploratori romani, dar si speolog, fotograf, realizator de documentare si emisiuni TV.  A strabatut de unul singur mii de kilometri, luand la pas Mongolia, Turcia, India, Maroc, Bolivia, Etiopia, desertul Atacama sau pustiurile australiene. 

Alin Totorean este partenerul nostru in Proiectul Romania O Noua Perspectiva. Alaturi de el, iti propunem sa descoperim Romania impreuna! Afla mai multe detalii AICI despre programele si destinatiile  pe care ti le-am pregatit in 2013. Te asteptam alaturi de noi !

Te invit sa citesti un interviu foarte interesant cu si despre Alin Totorean, realizat de Andreea Patru de la www.travelworld.ro.

,,Tot ceea ce fac e o pledoarie pentru frumos, viata, sentimente...''

 

Atunci cand in fata ta se afla exploratorul, speologul, fotograful, realizatorul de documentare si emisiuni TV, dar, mai ales, omul Alin Totorean, ai impresia ca timpul s-a oprit in loc. A strabatut de unul singur mii de kilometri, luand la pas Mongolia, Turcia, India, Maroc, Bolivia, Etiopia, desertul Atacama sau pustiurile australiene. Ne-a apropiat de locuri, oameni si culturi despre care poate nici nu auzisem vreodata, in cadrul proiectului “Descopera-ti semenii”. A trait in mijlocul unora dintre cei mai saraci oameni din lume, a cunoscut obiceiuri si traditii, a vazut frumusetea acolo unde altii ar vedea, poate, doar lipsurile, si apoi a impartasit cu noi toate aceste experiente. Fara sa vrea, s-a batut cu Nadal si Federer pentru prime-time la posturile tv din Australia, cand a fost pe punctul de a-si pierde viata intr-o expeditie solitara in desertul acestui continent.

Promisiunea facuta unei prietene de suflet, ca se va reintoarce si vor bea un vin bun impreuna la o poveste despre cele vazute si traite in deserturile australiene, l-a facut sa-si reia mersul de-a busilea si tarasul din acele doua nopti si o zi de cosmar. O data refacut dupa cele doua zile de spitalizare de dupa incident, ambitia proprie de a nu se lasa infrant de nimeni si de nimic l-au facut sa reporneasca expeditia.

Asa arata viata lui Alin Totorean. Chiar daca obstacolul se numeste setea traita in vreun desert indepartat, un munte inaccesibil sau liposarcom de tip mixoid, adica cancer la tesuturi moi, cu care a fost diagnosticat anul trecut, merge mai departe, manat de pasiunea pentru frumos, viata si sentimente si dorinta de a oferi altceva celor din jur decat incultura si imoralitatea ce ni se servesc cu preponderenta in societatea in care traim.

“Consider ca am ceva de spus pe lumea asta si chiar o fac”, spune Alin intr-un interviu acordat TravelWorld.ro, unde, ne mai vorbeste, printre altele, despre planurile sale de viitor, cartea pe care urmeaza sa o scrie si minunile pe care le-a vazut si trait.

Cum s-a nascut pasiunea ta pentru calatorii si expeditii?
Alin Totorean Totul a inceput pe la varsta de 7-8 ani, o data cu primele carti citite despre exploratorii Africii, descoperitorii insulelor pierdute prin Pacific sau cu cei ce au ajuns prima data pe opt-miarii din Himalaya. Pasiunea a inceput sa se dezvolte la 14 ani, o data cu primii pasi facuti pe crestele muntilor de la noi si pe masura ce coboram tot mai adanc, la sute de metri adancime, in subteranele pesterilor.

Ce le spui celor care, uitandu-se la expeditiile tale, raman pentru o clipa blocati, iar apoi, fara nici o urma de ezitare, exclama: este nebun?
Alin Totorean Nu contest ca exista si o anumita doza de “nebunie”, dar le explic ca derularea unei expeditii necesita mult mai multe aspecte si necesitati.

Cum ar fi?
Alin Totorean Experienta, ce se acumuleaza in timp… Rezistenta fizica la efort si la conditii de trai cu totul ostile, rezistenta la stres. Conteaza sa poti lua cele mai bune decizii, in cel mai scurt timp, iar daca faci vreo greseala, trebuie sa realizezi cum iesi pe moment din impas, iar apoi sa fii capabil sa inveti din greseala, sa nu o mai repeti altadata. Trebuie sa stii a sintetiza esentialul din tot ceea ce faci si te inconjoara, incepand de la pregatirea unei expeditii, derularea acesteia si munca de dupa. Inseamna atentie si treaba bine facuta. De asemenea, sunt necesare putere si rapiditate de adaptare in cazul intalnirilor cu cei din diverse comunitati, cu care nu ai nici macar un limbaj comun de a te intelege.

Care au fost aspectele care au jucat pentru tine cel mai important rol in aceste expeditii?
Alin Totorean Aproape totul porneste de la taria psihica. Pentru mine, puterea mintii a jucat cel mai important rol…

Tu te cunosti cel mai bine… Cat la suta este nebunie si cat la suta este munca, pasiune si un plan foarte bine pus la punct, in ceea ce faci? Ce mai este, pe langa ceea ce am enumerat eu?
Alin Totorean “Nebunie” e poate cea mai putina. In primul rand, e pasiune. Doar asa, punand suflet in ceea ce fac si dorind sa-mi urmez visele, trec mai cu usurinta peste toate greutatile care imi apar, atat in munca de pregatire a unei expeditii, cat si o data plecat prin lume.
Si, intr-adevar, mai este si un plan bine pus la punct. Indiferent in ce tara ajung, imi stiu de acasa scopurile si stiu ce caut acolo. Neavand informatii suficiente, fiind zone mai putin stiute sau chiar deloc, nu stiu prea multe detalii despre ce urmeaza sa intalnesc… dar tocmai in asta consta munca de explorare din timpul expeditiilor.

Ce inseamna, concret, toate aceste lucruri?
Alin Totorean Planul inseamna cateva repere despre traseu, despre posibilitati de alimentare cu hrana si apa – mai ales daca sunt in zone pustii, informatii despre comunitatile de oameni care imi vor aparea in cale… Mai este si un antrenament fizic sustinut si chiar o puternica pregatire psihica… Toate incepute cu luni de zile inainte. Evident, este nevoie si de bani, si aici e "lupta" cu potentialii sponsori. Astfel ca fiecare expeditie inseamna o pregatire sustinuta si diversificata, pe o perioada lunga de timp. Totul inseamna de fapt MUNCA.

Stiu ca este posibil sa cad intr-un cliseu, dar nu ma pot abtine…. Spune-mi trei locuri care ti-au taiat respiratia prin frumusetea lor. De ce?
Alin Totorean 1. Isla del Sol – cea mai mare insula de pe Lacul Titicaca, Bolivia.
Esti inconjurat de apa lacului, dincolo de care se vad Anzii inzapeziti. Pe langa peisajul deosebit, insula e linistita, fara nici un mijloc motorizat de transport, doar cu cateva mici comunitati de bolivieni. Este un loc ideal in care sa stai sa te regasesti…

2. Valea Lunii, de langa San Pedro de Atacama, Chile.
In mijlocul desertului Atacama, pe o zona de 20-30 km patrati, ai parte de un adevarat peisaj selenar. Sunt ingramadite forme de eroziune cu totul unice, canioane si chiar tuneluri sapate in sare, dune nisipoase… Rezumand, e o infinitate de linii si forme, in culori surprinzatoare. Cu greu poti realiza ca locul este aievea si ca nu ai ajuns pe Luna sau pe vreo alta planeta. Poti vedea totul de sus, de pe locurile stancoase sau, prin doar cateva locuri de trecere, poti sa strabati pe jos tot acest haos – Valea Lunii.

3. Hampi, India
O mica asezare de doar cateva sute de suflete, din zona centrala a Indiei, fosta capitala a Imperiului Vijayanagar. Printre coline de stanca golasa si plantatii de banani sunt temple si ruine de palate, fortificatii si ziduri de aparare – ramasitele vechii capitale. Iar pe malurile raului Tungabhadra, viata localnicilor se desfasoara ca o intoarcere in timp. Astfel ca istoria locului, insufletirea templelor, peisajul deosebit dimprejur si viata arhaica a satenilor fac din Hampi sa-mi fie cel mai frumos loc intalnit, din timpul periplului de cinci luni pe care l-am avut in India.

Se spune ca din fiecare experienta pe care o avem, frumoasa sau mai putin frumoasa, invatam cate ceva… Spune-mi, ce te-a invatat Mongolia?
Alin Totorean Mongolia a fost o lectie despre bunatatea si ospitalitatea oamenilor.
Am calatorit printre ei, am trait in familiile lor si am vazut ca mai sunt si oameni care impart casa si masa cu un strain, complet dezinteresati. Mai sunt oameni care fac asta doar din suflet si din dorinta de a-l ajuta pe cel de alaturi.

Atacama?
Alin Totorean Traversarea desertului Atacama, de unul singur si pe jos, pe un traseu de aprox. 370 km, mi-a aratat ca orice este posibil pe lumea asta, doar sa ne dorim cu adevarat. Daca nu dam inapoi de la visele si planurile initiale, gasim solutii pentru orice obstacol pe care il intrezarim in drum sau care chiar ne apare in cale, indiferent ca e vorba de o expeditie extrema sau de orice alta activitate pe care o facem.

Desertul Australiei?
Alin Totorean In urma incidentului pe care l-am avut la cateva zile dupa startul expeditiei, am vazut pe propria-mi piele ce inseamna sa treci cu vederea peste unele amanunte. Era sa platesc cu viata din cauza unei greseli pe care, de altfel, am facut-o cu buna stiinta. Totul a pornit de la alimentatie… A fost o lectie extrem de dura, din care am invatat ca niciodata nu trebuie lasat deoparte nici cel mai mic detaliu. Uneori iti spui ca lucrurile pot iesi bine si asa, dar realitatea poate fi cu totul alta, mersul lucrurilor putand lua o intorsatura extrem de urata.

Cine/ ce te-a facut sa mergi mai departe si sa-ti continui drumul dupa incidentul din debutul expeditiei din Australia?
Alin Totorean Promisiunea facuta unei prietene de suflet, de acasa, ca ma voi reintoarce si vom bea un vin bun impreuna la o poveste despre cele vazute si traite in deserturile australiene, m-a facut sa-mi continui mersul de-a busilea si tarasul din acele doua nopti si o zi de cosmar…. Apoi, o data refacut dupa cele doua zile de spitalizare de dupa incident, ambitia proprie de a nu ma lasa infrant m-a facut sa repornesc expeditia. A fost incapatanarea de a duce planul initial la bun sfarsit, cu toate riscurile inerente. Astfel ca au urmat sute de km parcursi prin tot acel "infern" australian… In cele din urma, totul s-a terminat cu bine.

Ultima expeditie a fost o alta etapa din proiectul numit “Descopera-ti semenii” si s-a desfasurat in Etiopia. Ce ai descoperit acolo?
Alin Totorean Expeditia etiopiana s-a desfasurat in trei regiuni diferite ale tarii. Intalnind comunitati diferite, am vazut asemanarile si diferentele dintre ele. Traiul lor este unul aparte, adaptat la limita de subzistenta. Stand printre localnici, le-am vazut modul de viata. Am surprins totul in imagini, alaturi de natura intalnita si toate acestea le arat acum, cu ocazia proiectiilor pe care le desfasor prin tara. Pe langa un peisaj inedit, o istorie bogata si o cultura interesanta, mi s-a readeverit un lucru – cu cat oamenii sunt mai saraci, cu atat sunt mai buni, iar Etiopia este una dintre cele mai sarace tari din lume…

Cu fiecare ocazie pe care ai avut-o, ai tinut sa precizezi ca nu esti un om care sa fi facut sau sa faca aceste expeditii pentru a iesi in evidenta, pentru a bifa un record sau pentru a obtine vreun beneficiu material. Din cate stiu, nu se pot lauda multi cu astfel de experiente. Ce te-a determinat si ce te determina sa faci aceste expeditii?
Alin Totorean Startul a fost dat de curiozitatea personala de a vedea ce ascund unele locuri nestrabatute anterior sau nestiute pentru noi, cei de aici. Acum e si incercarea de a-mi depasi limitele fizice si psihice, prin expedii facute in locuri extreme. Si mai e si dorinta de a oferi altceva celor din jur decat incultura si imoralitatea ce ni se servesc cu preponderenta in media romaneasca.

Ai spus de foarte multe ori ca, atunci cand pleci intr-o expeditie, iti place sa traiesti in mijlocul oamenilor pe care ii intalnesti. Iti place sa-i cunosti, sa-i intelegi, sa gusti din experienta vietii lor. Spune-ne, unde ai mancat cea mai gustoasa mancare?
Alin Totorean Prin diversitatea ei, data de combinatia ingredientelor si multitudinea condimentelor, m-a incantat mancarea indiana. Calatorind in mai toate zonele Indiei, fiecare cu diferente culinare, am putut savura dintr-o paleta larga. Dar in alte locuri din lume, vreo alta mancare cu siguranta a fost si mai gustoasa, asta datorita oamenilor si atmosferei pe care am avut-o in jur. Intr-o ambianta extraordinara, si mancarea devine mult mai buna. Dar cu adevarat pentru mancare, m-as indrepta mai repede spre China. Este tara care ma fascineaza, din toate punctele de vedere…

Unde ai vazut cele mai frumoase femei? Dar cele mai putin atractive?
Alin Totorean Cele mai frumoase femei mi-au parut marocancele. Si nu as spune de cele mai putin atractive. Pentru ca fiecare tara are "frumusetile" ei, daca accepti trasaturi mai deosebite – chiar mongoloide, africane sau de pe inaltimile Anzilor.

Care a fost locul care ti-a trezit cel mai tare sentimetul de libertate?
Alin Totorean Stepa si inaltimile mongole. Acolo, intr-adevar te poti misca in orice directie, fara nici o opreliste. Poti merge incotro iti zboara ochii si gandul. In plus, pot trece zile intregi fara sa vezi vreo alta fiinta si fara a auzi vreun zgomot, in afara de suieratul vantului sau susurul vreunei ape. Simti libertatea deplina, atat fizic, cat si in suflet…

Cine/ ce te-a impresionat cel mai mult in toate aceste calatorii ale tale?
Alin Totorean Locul intai ar trebui ocupat de prea multi/ multe… Sunt mai multe persoane intalnite, care si-au deschis sufletul in fata mea si a caror poveste mi s-a intiparit in suflet. Sunt si locuri unice, care mi-au ramas pe retina. Sunt si trairi personale, de neuitat.

Pastrezi legatura cu vreunii dintre oamenii pe care i-ai intalnit in drumul tau?
Alin Totorean Ii am in suflet pe toti cei care m-au marcat in vreun fel. Pe toti acesti oameni deosebiti ii simt si acum alaturi, chiar daca au trecut poate ani de zile de cand i-am intalnit. Nu am mai tinut legatura cu nimeni, sper doar ca intr-o zi sa-i mai revad…

Lucrul pe care l-ai facut si de care esti cel mai mandru pana acum este ...
Alin Totorean Toate rezultatele expeditiilor imi dau o anumita multumire, o satisfactie normala ce vine ca urmare a finalizarii cu bine a unor proiecte. Dar satisfactia cea mai mare o am o data intors acasa, cand ma intalnesc mai ales cu cei tineri. Le pot arata astfel locuri si lucruri inedite, imbogatindu-le cunostintele si indreptandu-i spre natura, miscare si spre intrajutorarea celui de alaturi. Tot ceea ce fac e o pledoarie pentru frumos, viata, sentimente, sunt imbolduri de a pune suflet in tot ceea ce faci si de a nu te lasa prada greutatilor ce-ti apar, oricare ar fie ele. Consider ca am ceva de spus pe lumea asta si chiar o fac.

Cel mai mare regret al lui Alin Totorean…
Alin Totorean Fiind aproape tot timpul plecat de acasa, in strainatate, sau prezent la tot felul de manifestari si evenimente ce au loc peste tot prin tara, nu am prea fost alaturi de familie si prieteni, cand poate ar fi avut nevoie de mine. Fizic, doar fizic, m-am cam indepartat de toti cei dragi de acasa. Si, tot din cauza drumurilor pe care tot sunt, in toti acesti ani am lasat deoparte o viata de familie proprie. Sunt preturile pe care le platesc…

Din pacate, unele probleme de sanatate te-au facut stopezi, cel putin pentru moment, expeditiile cu care ne-ai obisnuit. Ce ai facut in acest timp si ce planuri ai pentru viitor?

Alin Totorean Intr-adevar, acum sunt in faza de recuperare dupa intregul tratament – operatie, iradieri, chimioterapie – necesar pentru stoparea unui liposarcom de tip mixoid, adica cancer la tesuturi moi.
Inca din toamna trecuta aveam in plan traversarea unei calote glaciare din America de Sud – tot o premiera. Dar, din cauza bolii, anul acesta nu va putea fi vorba de nici o expeditie. Voi continua, insa, prin tara seria manifestarilor de prezentare a expeditiilor derulate deja… si, ca noutate, ma astern la scrisul unei carti.

Despre ce va fi aceasta carte?
Alin Totorean Cartea ce urmeaza sa fie scrisa inglobeaza cele mai fascinante locuri atinse si cele mai importante trairi si experiente avute in toti acesti ani de expeditii. Va fi o carte despre taramuri inedite si oameni cu totul deosebiti. Si voi finaliza un video CD cu filmul documentar al calatoriei din India.

Ce alte surprize ne-ai mai pregatit?
Alin Totorean In paralel, am inceput si am pornit pe un taram al unei anumite arte, cu totul nou pentru mine. Despre asta insa, voi arata peste putin timp… Concluzionand, chiar daca boala imi stopeaza pe moment expeditiile, nu pot sta totusi locului, ci gasesc noi provocari si noi actiuni. Doar sanatate sa avem cu totii, ca fiecare dintre noi sa putem realiza tot ce ne dorim…

In 2013 descoperim ROMANIA impreuna!

Bine te-am gasit !

 

In 31 mai 2013 am lansat un CONCURS. Ti-am pregatit noi programe turistice pentru vara-toamna anului 2013, in cadrul proiectului Romania O Noua Perspectiva. Prin intermediul acestui concurs te-am rugat sa ne spui parerea ta despre noile programe, daca ti se par interesante si daca iti doresti sa descoperim ROMANIA impreuna. Ne-am bucurat sa vedem ca exista un grad de interes crescut in ceea ce priveste destinatiile turistice din Romania. Le multumim pe aceasta cale celor 103 participanti la concursul nostru.

Iata destinatiile propuse de noi pentru vara 2013:

 
1. Traseu carstic in Muntii Apuseni, 5 zile
2. Cazanele Dunarii si Cascadele Beusnitei, 5 zile
3. Bucovina si Maramures, 5 zile
4. Cetatile dacice din Muntii Orastiei, 7 zile
5. Pe urmele dacilor in Muntii Orastiei, 4 zile
6. Calatorie la Muntele Sfant, Ceahlaul, 4 zile
7. Incursiune in Tara Luanei, Muntii Buzaului, 3 zile
8. Vulcanii Noroiosi si Trovantii din Buzau, 1 zi

In urma centralizarii datelor primite, vom anunta perioadele de calatorie pentru fiecare program in parte.  

In 2013 descoperim ROMANIA impreuna!

Pentru ca parerea ta conteaza pentru noi, participantii la acest concurs au avut ocazia de a castiga cartea "Enigme ale trecutului indepartat in Muntii Buzaului" + dedicatie de la autoarea Diana Gavrila. O calatorie în timp si spatiu în triunghiul vestigiilor rupestre buzoiene Alunis-Nucu-Ruginoasa.

CASTIGATOAREA concursului initiat  de BONSI TRAVEL este LUPARU MARCELINA. FELICITARI! Castigatorul a fost ales luni, 10 iunie 2013, ora 18.30 prin tragere la sorti, cu ajutorul aplicatiei www.random.org

     

In acest moment definitivam grupul pentru Incursiunea din Muntii Buzaului, 28-30 iunie 2013 . Pe site gasesti un film documentar foarte interesant despre zona Muntilor Buzau.

Disponibilitati 11.06.2013: ultimele 2 camere libere + 1 partaj doamna si 1 partaj domn!

Am inceput inscrierile pentru programul: Călătorie la Muntele Sfânt, CEAHLĂUL,  01-04 august 2013 . Vizioneaza aici un interviu de 1h 10 min cu Alin Totorean, invitatul nostru special din Ceahlau.

 

Calatorind, te regasesti pe tine insuti!
Bonsi Travel
Proiect Romania O Noua Perspectiva - Oameni, Locuri si Traditii